Ești peste tot pe unde și eu sunt

Ca pe-o statuie greacă de granit
ostracizată din cuvânt
te duc în mine până la sfârșit; 
ești peste tot pe unde și eu sunt

Te-ai dezlipit din universul meu
și ca un laser nevăzut te-ai dus
și nu ți-am fost vreodată Dumnezeu
că ai uitat și ce aveai de spus

Dar vom purta în noi ce am iubit
oriunde-am merge și orice am face
suntem prea lași și timpul e finit
e mult război și prea puțină pace

Și mi te duc în suflet ca pe-un drog
ca pe un cosmos în ruine
și-n  liniștea de moarte eu mă rog
să pot întoarce veacul către tine

Să intri-n el desculță, ca un fulg,
ca o otravă picurată-n sânge
și-n ultimul dezastru din amurg
tot trupul tău să îl aud cum plânge

Și-n mâini halucinante să îți strâng
tristețea ochilor răpuși de dor
toți demonii de moarte să-i alung
și-n timpul tău arzând să mă strecor

Să facem pace absolută în final
să-mi fii lumină pe acest pământ
că în decorul vieții hibernal
ești peste tot pe unde și eu sunt


14 noiembrie 2015