Nu e vântul sălbatic din Est
ce-mi criogenizează visele
și-mi aruncă sufletul-lest
să nu mă înghită abisele
Nu e nici înserarea din Nord
ce sugrumă-n retină orizontul
și-mi înfundă steaua polară în cord
ca să-i dea deznădejdii raportul
Nu e nici lacrima lunii din Vest
ce mi-a picat nevăzută din pleoape
și-mi aruncă mirarea-n subtext
ca pe-o secundă purtată de ape
Nu e nici însorirea din Sud
ce mă cheamă prin sânge tăcută
și se întinde lascivă în trupul meu nud
să-mi regăsesc iubirea pierdută
Sunt doar amintiri infernale
ascunse în hemoglobine
și dintre toate vânturile australe
doar viscolul mai bate dinspre tine
26 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu