Nimeni nu poate să-mi impună cum să gândesc
Numai câteodată simțurile o iau razna
Fuge de mine disperată și spaima
Și nu mai știu dacă-s mort sau trăiesc
Sunt un om liber, poate nu știți
Cât de greu mi-am plătit libertatea,
Degeaba statuia de plumb o zidiți
Am dărâmat cu privirea cetatea
În care nu mai exista nicio soluție
Pentru ieșirea timpului la lumină
O, de câte ori, vinovat fără vină
Am fost în fața plutonului de execuție!
Au tras toți deodată în posibilul lider
Dar n-am sângerat ca vânatul ucis lângă râu
De câte ori trageți devin și mai viu
Voi nu înțelegeți că sunt un om liber
3 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu