Când greșești nimic nu mai e cum a fost
Cuiele destinului lasă găuri adânci
Ți-ai cedat nemurirea fără rost
Și n-ai să mai fi la fel ca atunci
Când pluteai pe un cer fără urme
Dus de visurile unei vieți netrăite
Prin nori, rinocerii de fum pot să scurme
N-or să găsească povești nestrivite
Prin ocean suntem singurii pești de acril
Și ne ducem în vârtejuri spre fund
De unde ne va scoate dorul febril
Nici prea devreme, nici prea curând
La răscrucea vieții nu există indicatoare
Și nu știm prea bine încotro să o luăm
Înghițim câte-un munte de sare
Și din noi nesărați dezertăm
Totu-i altfel când rotirile-s sumbre
Și nu înțelegi ce erori ai făcut
Te strigă prin Cosmos iernatice umbre
Și-un glonț nebunesc prin destin ți-a trecut
Nu se repetă clipele magice, fumul
Te însoțește la balul fatal
Prin tine, pavat cu uitare, e drumul
Timpu-i un demon din actul final
Nimic nu mai poate fi cum a fost
Când provoci depărtările adânci
Ești fixat în tristețea supremă cu-n bolț
Te privește mirată oglinda de-atunci
Și se sparge-n bucăți de atâta mirare
Ca un gând străbătut de un glonț
Din magicul suflet absolutul dispare
Și iarna îngheață cu mine în clonț
23 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu