E timpul despărțirii: adio, prieteni...

Sufletul nu mi-a părăsit trupul
îl ține legat în cătușe credința
că într-o zi o să-mi aprindă rugul
vulturul ce mi-a ciugulit neființa

Simt cum se prelinge materia din mine
prin asfaltul ochilor nevăzuți de cocor
trec prin aortă hemoglobine
lava demnității se stinge-n popor

Vine întotdeauna o zi blestemată
în care din tine trebuie să pleci
prin clepsidra timpului sfărâmată
ca un înger orfan cu privirile reci

Și nu mai e nicio cale de întors
speranțele s-au prăbușit în rift
înserarea de lumină m-a stors
adio, prieteni, sunteți singuri în lift

Eu n-am vrut să se întâmple așa
dar nu pot lupta și cu voi și cu soarta
ne-om întâlni altădată, cândva
că n-am trântit peste inimă poarta

Și e loc lângă mine destul
că nu mai sunt patrioți așa mulți
i-a înghițit un vampir nesătul
ne ducem povara iubirii de țară desculți

Și poate vreun zeu absolut
se va-ndura și vom ajunge teferi
în sufletul țării de mirare și lut...
E timpul despărțirii: adio, prieteni...


2 noiembrie 2015