La arme, cetățeni!

Haideți, patrioți, la lupta finală!
Să evadăm cumva din Valea Plângerii,
Să-nlăturăm definitiv această boală
Ce ne sufocă-n beznă, îngerii.

Hrănim cu truda noastră zilnică
Îmbogățiții parșivi de război
Până când să trăim viața silnică
La care ne condamnă odioșii slugoi?

La arme, cetățeni! Sub tricolor cu toții,
Că nu se poate să murim de lași.
Să nu ne mai conducă spre dezastru hoții,
La risipirea țării să nu mai fim părtași.

Treziți-vă și-mprăștiați cenușa
Acestui timp draconic și perfid!
Trântiți-i nedreptății-n față ușa!
Să facem o fereastră în gaura din zid.

Ne plâng în sânge dacii, mai liberi decât gândul,
Ne strigă toți strămoșii de dragoste răpuși,
Se-nvârte ca o roată, anapoda, pământul,
Și-o parte a țării noastre încă-i zălog la ruși.

Iar hunii vor Ardealul ca să-l îngrașe, sadici,
Cu sângele-alor noștri conduși de Iancu-n veac,
Valahia își plânge toți voievozii tragici,
Toată scursura lumii astăzi ne dă în cap.

Se-ntinde ca o boală maneaua țigănească,
Nu ne mai facem bine de-atâtea blasfemii,
Prea multă impotență în Țara Românească,
Treziți-vă! E vremea să fim cu toții vii!

Ce facem cu pruncuții cu visurile albastre?
Îi condamnăm din fașă să fie slugi la hoți?
Mai este loc de țară în inimile voastre?
Hai să strivim odată tribul de mafioți!

Să dezrobim cetatea din poftele hulpave!
E împotriva firii să ne-acceptăm robia.
Suntem statui ecvestre, nu suntem doar epave,
Vai ce frumoasă țară mai este România!

S-o scoatem la lumină din haosul profund
În care-au aruncat-o bancherii nemiloși!
Martirii trași pe roată ne strigă din  pământ
Românii patrioți sunt oamenii frumoși.

Dar nu-i de-ajuns să dezlegăm cuvântul.
Ce înălțător e versul ce curge în șuvoi!
Îmi flutură în suflet ca o eșarfă plânsul.
Hai să întoarcem fața istoriei spre noi!

Când prin străinătate, răpuși de datorii,
Au tot fugit părinții să-și fac-un rost mai bun,
Când mor de dor, acasă, păpușile-copii,
Destinul nostru pare un plug ce ară fum.

Prea multă nedreptate, pe fondul lașității
Unui popor ce piere ca dârele de melci.
E vremea să ne întoarcem pe câmpul libertății
Să ardem împreună codul de făr*delegi

Ce ne-a îngenuncheat valorile subit
Și tot ce-i românesc a îngropat în lut,
Din țara rapsodiei Enescu a fugit
N-avem vreun viitor dacă prezentu-i mut.

S-aprindem rugul care să stingă decidenții
Acestui timp netrebnic, haotic și barbar,
Să nu ne mai ordone vreodată analfabeții,
La moara României să vină alt morar!

La arme, cetățeni! Să nu mai pierdem timpul!
Istoria n-așteaptă, din mers ne tot coboară.
Finanța mondială a îngropat Olimpul,
Dar noi avem o armă: e dragostea de țară...


22 noiembrie 2015