Motto: Opriți arestările că ne-ați umplut bibliotecile!
Șirul scriitorilor amenințați cu libertatea nu se mai sfârșește. După marii clasici Gheorghe Copos, Gheorghe Becali și Gheorghe Popescu (trei doamne și toți trei...Gheorghe!), la porțile Academiei bate cu copita de mafiotozaur și Giovani Becali, acest Balzac de Hazna, căruia familia îi zicea Ioan, dar lui nu i-a plăcut că prea suna a prost. E posibil să fi avut dreptate. Tovarășii de coțcării îl strigau ”Giovani! 6, miliția...”. Nu vă speriați, nu erau organele, dar turiștii străini care intrau în afaceri valutare cu tânărul bagabont constatau asta mult prea târziu, când numărau ziarele tăiate după dimensiunile bancnotelor.
Acestui derbedeu arhaic i-a plăcut dintotdeauna hașmangleala de duzină, găinăria, pe care a ridicat-o la rang de artă postmodernă. Cariera și-a început-o în fața cinematografului ”Patria” unde făcea bișniță cu bilete. Ulterior s-a perfecționat în metoda ”Maradona”, pe care v-am descris-o mai la deal, și, după același principiu al fugii de milițieni, a devenit colecționar de ceasuri, pe care anterior le împrumuta de la străini ca să le admire.
După deranjul din decembrie 1989 a trecut la alt nivel; găinăriile cu fotbaliști. Cum, necum, după un periplu prin străinătate, unde a reușit să îmbrobodească o columbiancă că e italian și să-l accepte ca soț până când poliția i-ar despărți, s-a aciuat pe lângă naționala Bulgariei reușind să-l transfere pe Nașko Sirakov. De aici încolo porțile îmbogățirii fără muncă și-au rânjit larg dantura. A reușit să facă multe parale mai ales că a fost un fel de pioner pe piața românească a transferurilor, unde marfa era ieftină, multă și bună. Hagi, Popescu și ceilalți corifei ai generației de aur l-au transformat dintr-un șmenar destul de foarte talentat într-un dealer de marfă cu valoare adăugată.
Dar neamul prost își dă în petec oriunde l-ai duce și orice i-ai face, așa că, în loc să se mulțumească cu averea fabuloasă pe care a făcut-o mai mult prin noroc decât datorită priceperii, și-a reamintit că la bază este găinar și ar fi păcat să-și trădeze vocația. A fentat statul, cluburile și, probabil, fotbaliștii, cu milioane de euro numai pentru că își imagina că este mafiot din filmele italiene și își permite să-și toace averea la ruletă. Ba, mai mult, nefiind mobilat la mansardă decât cu viclenie tip ”Gara de Nord”, se mai și lăuda-n gura mare că e gangster cu Rolls și Rolex și că preferă să fure și să ajungă la pârnaie decât să fie sărac cum sunt ziariștii ăia care put și pe care i-ar face de la genunchi în jos ca să nu se mai lege de fărădelegile lui. Nimeni nu l-a luat în serios pentru că ar fi fost o chestie dacă i-ar fi făcut pe ziariști de la genunchi în sus, în zona crepusculară căreia i mioriticii îi zic, cu delicatețea proverbială, mânerul burții.
Totuși, visul i s-a împlinit pe jumătate, că a reușit să ajungă la țuhaus, de unde nu s-au scurs prea multe informații în legătură cu ce a făcut în nordul sau, după caz, în sudul corpului omenesc. Cert este că a fost un deținut model, așa că din condamnarea de 6 ani și 4 luni a executat, cam în dorul lelii, 1 an și 8 luni, fiind cu valizele pregătite pentru un transfer în Uniunea Scriitorilor pe Pereți. Că a scris (și el!) două cărți cu un profund caracter științific, adică exact câte citise în întreaga viață, în total, cu Victor, fratele său de ghidușii și recluziune academică. Le citiseră cu ocazia împlinirii vârstei critice de 14 ani și se intitulau ” cărți de identitate”. Ba, mai mult, judecătorii de la Medgidia, această curte de la Haga a românilor cu apucături literare, care se cam dau în bărci cu autorii, au apreciat pozitiv, ca să zic așa, activitatea neștiută din penitenciar, unde nu a dat cu rașpila prin atelierul de dulgherie ci a fost translator de spaniolă!
După cum se știe, sau măcar se bănuiește, Medgidia e situată în Peninsula Iberică, la o azvârlitură de băț de Madrid și doi scuipați de Barcelona. Și pe la Poarta Albă mișună, cât e ziulica de lungă, în căruțe colorate, spaniolii. Că nu știu dacă sunteți la curent, dar în România e invazie de spanioli. Migrează în neștire spre țara noastră în căutarea unei vieți mai bune. Și care, conform tradiției lor ancestrale, fură și violează non stop. Și în loc să-și recunoască originea se dau italieni, urmași direcți ai Imperiului Roman. D-aia era neapărată nevoie de un translator de spaniolă plămădit din aceeași tărâță.
Și așa a ajuns Giovani dintr-un mărunt traficant de carne vie îmbrăcată în șorturi fără suspensoare și tricouri fără buric, translatorul ideal pentru justiție, un respectabil om de litere care-și traduce singur sentințele judecătorești și celelate opere complete în câte limbi vrea el. Și până la urmă s-a dovedit, cu argumente irefutabile (ce cuvânt frumos!), că a avut dreptate: asta înseamnă să fii mafiot!
P.S. Între timp, Giovani a fost eliberat și... rearestat. Vai de biblioteca noastră!
15 noiembrie 2015
editorial ARENA BUZOIANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu