Munții inimii de absolut ne despart
în aorte greierii nu mai cântă
numai noaptea se mai zbate în tâmplă
suntem singuri în ultimul act
Zburătorii au căzut în prăpăstii adânci
aripile de ceară s-au topit
e mult prea lungă calea-n infinit
când sângele rostogolește stânci
N-o să mai vină nimeni în culise
să strângă rămășițele lumești
nici nu mai știu în care veac mai ești
și nici pe cine caută Ulise
Chiar și iluzia retrocedată
s-a îngropat de spaimă-n violină
cerul își stinge ultima lumină
și n-o va mai aprinde niciodată
16-17 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu