În crematoriul de la Colectiv (Din țara morții noastre-aș vrea să fug)

Ce țară este asta în care ard copiii
Pe rugul imposturii și-al crasei făr*delegi?
Mai morți decât toți morții suntem viii
Degeaba ca un Faust pervers te reculegi

Dac-ai tăcut când spuma nedreptății
Ți-a inundat tăcerile de laș
Și n-ai pus preț pe oamenii cetății
Acum le-aduni tăcerea pe făraș

Degeaba-i priveghezi înlăcrimat în stradă
Dac-ai tăcut când ai văzut că-i strâmb
Parcursul vieții noastre în cascadă
În care moartea vine peste rând

Te uiți, acum, plângând spre București
Spre clubul care-a măcinat destine
Vinovăția nu ți-o amintești
Dar țara asta fumegă-n ruine

Iar impostorii care ne conduc
Călăii însetați de sângele postum
Ne ard destinele pe rug
Și se preface existența-n scrum

Ei nu-s interesați de viața voastră
Voi sunteți numai surse de profit
În zid nu-i prevăzută vreo fereastră
Eternitatea iar ne-a dat delete

Ce dacă mor acolo niște tineri?
E ideal prilej pentru paradă
Deși s-a întâmplat să fie vineri
Și i-ați cam deranjat din escapadă

Pe acești bandiți puși la cravată
Șopârle locuinde sub chepeang
De-ai să cobori pe aicea, Doamne, odată
Înalță-i lângă tine, într-un ștreang

Că ei sunt dirijorii morții sumbre
Fărădelegea arde pe-acel rug
Fiți blestemate-n veci, sinistre umbre!
Din țara morții noastre-aș vrea să fug

Dar nu înainte de a-i trece
Prin iad pe politrucii primitivi
Că au ucis cu-atâta sânge rece
În crematoriul de la ”Colectiv”


1 noiembrie 2015