Când tac numai tu mă auzi

Când strig și se sperie mapamondul
lumea cealaltă tresare mirată
se sfâșie-n retina nopții cordul
iubita mea predestinată

Când urlu, toate furtunile se opresc:
contrariate, geloase, seduse
în golul dinlăuntru mă strivesc
traseele inimii tale răpuse

Când tac numai tu mă auzi
ca o pasăre sugrumată de vară
da-n tine însăți te ascunzi
secunda mea imaginară

Când sunt trist și mă tem
și se întinde liniștea macabră
m-ascund de mine însumi în blestem
și nimeni nu vreau să mă vadă;

nici umbra ta, fixată-n gând, nesigur,
nici umbra mea, legată de catarg
Nu mai exist de câte ori sunt singur
și ochii tăi în amintiri se sparg


14 noiembrie 2015