Hai să coacem pâine în cuptorul vieții
zilele de mâine, iar miros a ars
cerșetorii nopții stau în colțul pieței
își beau dimineața stinsă în vinars
Câte milioane de cuțite sumbre
zac nefolosite în decorul gri
ne privesc apatic palidele umbre
ce-o să fie mâine, poate vom muri
Și-or să vină sadici virușii de sare
să ne coacă pâinea timpului furat
păsările nopții cântă-n disperare
plugul tău prin mine spaima și-a arat
Crește pălămida, crește în neștire
cad toți macii noștri victime pe rând
e prea multă toamnă spartă în privire
și din câmp rămâne gândul fumegând
12 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu