Să bei cu timpul aceeași cafea

Îți spun că ești încă a mea

degeaba te ascunzi în ceașca de cafea

unde ghicești adevăruri sumbre

cafeaua e neagră și are umbre

Te întreb ce faci și nu-mi dai vreun răspuns

o mie de ani de iubire n-au fost de ajuns

nu vrei s-auzi cum ne strigă lumina

preferi să te taie în două drezina

În ceașcă nu-ți mai ies îngerii-n cale

și-n zațul vieții e-o umbră în zale
Pe unde să treci și unde s-ajungi
să mai fii o secundă-n magia de-atunci? 

Te uiți prin cosmos fără oprire

cafeaua neagră se zbate-n privire

Păcat că timpul nu poate să stea

să bea cu tine aceeași cafea

16 ianuarie 2016