N-am să te uit, iubito, niciodată

N-am să te uit, iubito, niciodată,
și dac-aș vrea nu am să pot.
Și-n lumea asta și-n cealaltă
trăiesc cu tine în complot.

Sunt multe semne de-ntrebare
asupra cui planează vina
de-aș lua destinul în spinare
și-a trage peste vis cortina.

Bieți invalizi, îngerii noștri
se tot târăsc perechi prin sânge,
mai strigă marea, albatroșii,
dar marea nu-i aude. Plânge...

Și își reneagă-nsingurarea
ce ochii i-a aprins postum,
crește în suflet înserarea
venită pe un cal de fum.

Plătim cu destrămarea noastră
păcatul de-a ne fi iubit
se sparge-n suflet o fereastră
și îngerii ne-au părăsit


Se stinge luna dusă-n clonț,
prin inimă te scurgi predestinată,
chiar de-ai trecut prin mine ca un glonț
n-am să te uit, iubito, niciodată


6 ianuarie 2016