Am lăsat timpul să mă strivească

Am fost incapabil de schimbări

am lăsat timpul să mă strivească

să-mi mărunțească oasele

și să le tragă pe nas frumoasele

cu privirea dumnezeiască

M-am încuiat în cercul meu îngust

cu o mie de lacăte ruginite

Pe razele cercului, neuitate iubite

sunt culorile unui pictor de îngeri vetust

Vrând să le îndrept aripile

am mers întotdeauna 

până la capătul pământului

dar mi-au sângerat picioarele desculțe

în spinii gândului

A crescut în mine o statuie de piatră

din care nu pot să ies

Am uitat că drumul prin inimă

e singura cale de acces

Și nu are un final fericit

odiseea cerească

Am fost incapabil de schimbări 
și-am lăsat timpul să mă strivească...

14 ianuarie 2016