Poveste de iubire amară

Dintre toate rănile ce-n trup or să doară
cumplită-i povestea de iubire amară.
Noaptea lovește ca o ghilotină
tăind vinovații de prea multă lumină.

Căderi fără plasă ne macină timpul,
ninsorile minții îngroapă Olimpul.
E alb universul și nu te mai știu,
la mine în suflet se face târziu.

Rămași fără aripi, părăsiți de curaj,
îngerii noștri intră-n sevraj.
Miraje uitate se sting în eter,
zadarnice umbre înhățate de ger.

Cad visele pradă unor zei indeciși,
vor plânge de dor cocori interziși.
Și dintre rănile ce-n trup or să doară,
cumplită-i povestea de iubire amară...


27 ianuarie 2016