Lasă-ți îngerul din mine să bea

M-ai invitat la tine în suflet:
”Așează-te comod, bea o cafea!
Eu mai stau o vreme să cuget,
Cerbu-și ascunde durerea în muget,
Lasă-ți îngerul din mine să bea!

Îi e sete, are buzele arse,
Eu sunt fântâna cu apă rece.
O ploaie limpede pe-aicea se-ntoarse,
Furtuna de vise-n retină se sparse.
N-aș vrea clipa magică să mai plece.

Uite, ți-am lăsat fereastra deschisă!
Poți să intri și să ieși ori de câte ori vrei.
Pe aici a sărit în neant o proscrisă
Căutându-și iubirea promisă.
Ai buzele arse, dar, totuși, nu bei!”

”Mă sperie întâmplările serii
Inima ta e o băutură amară, 
Fereastra ce vine din tainele verii
Se zbate în zidul tăcerii
Ți-e ușă deschisă spre steaua polară.”

Și te-am privit ca pe-o lună strivită de mare
În care-a murit o floare albastră.
De atâta sperjur și mirare,
În noaptea trântită de suflet mai tare,
Sufletul mi-a zburat pe fereastră...


11 ianuarie 2016