În ruinele dragostei noastre

Eu nu mai exist, tu nu mai exiști
există numai umbra noastră
undeva printre demonii triști
care-au sărit din inima mea pe fereastră

Mai există, nesfârșite, tăcerile
îmbrățișate de sare și alge
uitările, răzvrătirile
și-o mare ce-n suflet se sparge

Păsările cu zborul invers
sunt încuiate cu lacăte grele
drumul pe care am mers
a fugit de sub urmele mele

Și-n ruinele dragostei noastre
ninge cu flori de granit
păsări de pradă cu gheare albastre
or să moară de dor viscolit

Și atunci din raiul nesincer
ascuns în prăpastia ochilor triști
va sări pe fereastră un înger
dar eu nu mai sunt, tu nu mai exiști

18 ianuarie 2016