Numai atunci...

Ochii sunt orbi. Cu inima trebuie să privești

în străfundurile făpturii iubite

Să-i răscolești trecutul, amintirile,

până își predă, ca o lupoaică rănită,

inimii tale, privirile...

Ochii sunt orbi. Cu sufletul

trebuie să-i îmbrățișezi ființa

Să-i alungi temerile, norii negri, evadările,

până își predă sufletul

și toate îmbrățișările.

Când văzduhul devine o inimă,

când sufletul ți se topește în sufletul ei,

când fără ea, prin oră, o secundă oarecare vei fi,

când ea ți-e pământul pe care calci

și apa pe care o bei,

numai atunci ochii nopții sunt vii

și-ai vrea cu trupul ei, pe zăpadă, 

povestea vieții tale s-o rescrii...

12-13 ianuarie 2016