Cântec de Marte

Ne învelisem cu pătura inimii, subțire

ascunzându-ne în iubire

unul de altul, unul în altul

cânta deasupra norilor cerul, înaltul

Ce miracol unic e clipa!

Mi-am adus aminte de noi când afară ploua

și ascultam o melodie scrisă de Nichita:

”Ploua infernal și noi ne iubeam

prin mansarde

în luna lui Marte...”

Ploua în privire, în suflet, în timpul carnal

pierduți unul spre altul, prin univers nevăzuți ne iubeam

Ne învelisem cu ploaia, cu norii, cu visul

eram cifra unu, magia, abisul

”O să ne plouă pe aripi...”, în gând ți-am strigat,

dar n-ai auzit, și prin ploaie, desculță-ai plecat

Și-n cerul acela, înaltul

doar în  vis ne mai ascundem,
 unul de altul, unul în altul

23-24 martie 2016