Îmi picură în umbră ce-am iubit

Îmi picură în umbră roua nopții
tristețea-i singurul costum
dincolo de suflarea morții
prin mine rătăcesc postum

S-atât de multe grote neumblate
și-mi doarme îngerul în ger
ecourile unei odisei schimbate
în mine își înfig dinții de fier

Parcă mă doare, parcă nu
din inimă nu curge sânge
de vină ești desigur tu
în niciun caz acel ce plânge

pe-un colț de suflet sugrumat
de propria-i povară stinsă
în timpul nimănui ostracizat
tot căutându-și partea lipsă 

Într-un pahar de vin sălbăticit
dansează trupuri priponite-n rai
îmi picură în umbră ce-am iubit
și mă strivește strigătul de cai

Dar nu e nimeni să răspundă scurt
acestor înlunări din altă eră
și niciodată nu este prea mult
să redevi din absolut himeră

Și poate într-o noapte de asfalt
când greierii de spaimă-și dau acordul
întoarsă-n timpul celălalt
ai să-ți asculți zadarnic cordul


16 martie 2016