Îmi plouă în suflet cocori

Părți din mine plutesc în derivă,
se izbesc de stele, de meteori,
din Steaua Polară inima strigă,
iar sufletul îmi plânge, uneori.

E atâta albastru strecurat prin orbită
c-aș putea să-mi intru în rol,
dacă părți din tine, iubită,
ar pluti prin cerul meu gol.

Nu există nicio speranță,
ușa secretă demult s-a închis,
a rămas neștiută-o restanță
și-un înger ce plânge în vis.

Și-mi car poverile-n spate,
ca un rob pe traseul invers,
în mine se face deodată mai noapte
și parcă-s mai singur în acest univers.

Zadarnic plutesc amintiri în derivă,
izbindu-se de ultimii meteori,
Steaua Polară în inimă-mi strigă
și-mi plouă în suflet cocori...  


3 martie 2015