Drumul acesta pe care merg e ca un șarpe alunecos
nu știu încotro duce
Din când în când îmi iese în cale o cruce
cărată în spate de omul frumos
Prin mine trec păsări de pradă cu gheare ascuțite
sfâșie inima, ochiul, albastrul
Rămâne în urmă dezastrul
presărat cu parfum de iubite
Sufletu-i un poligon de încercare
în care se trage cu muniție de război
rănile adunate-n convoi
îmi măsoară visele-n destrămare
Existența mi-e decorată cu cicatrici
și-n fiecare dezertare sumbră
mă ispitește o patimă, o umbră
să plec în altă viață de aici
Dar drumul acesta-i un șarpe alunecos
ce-ar vrea cu sine să mă poată duce
car în privire o cruce
cu toate cuiele înfipte în os
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu