Cred c-o știți pe Sharapova! Cel puțin, obsedații sexual. E blonda aia cu picioare interminabile, privire de carnivoră căutându-și prânzul și-o rachetă de tenis în mână. Dacă ar fi trăit în savană ar fi fost o antilopă hrănită cu mătrăgună și enigma țigăncii de-al cărei strigăt s-ar fi temut crocodilii, viitoarele ei poșete, hipopotamii-promotori și până și cele mai feroce leoiace, scoase la produs de concurență. Știu, veți zice, cusurgii cum vă știu, că partenerele de perversiuni ale leilor nu se tem de antilope, dar ați hrănit vreodată vreo vegetariană d-asta cu meladonină (meldonium, pentru ăia mai deștepți, care-și pârleau deștele, ca proștii, pe la orele de chimie)? Ei, dacă n-ați participat niciodată la un asemenea festin nu vă mai băgați nasul unde nu vă fierbe oala cu acid sulfuric!
Altminteri cum credeți că o fată înaltă, frumușică și prostuță - atribute absolut obligatorii în lumea de dincolo de iluzia celebrității - ar fi băgat spaima în sportivele din circuitul feminin de tenis, hrănite numai cu piept de pui de la țară și salată din grădina ursului, ca Simona Halep a noastră. Poate dacă păpa și cartofi a la russe, mâna pe un Grand Slam ar fi pus. Vă mai amintiți, poate - că vă știu slabi la memoria minții - câte necazuri i-a făcut Sharapova, care o bătea la trei coaste pe unde o prindea. I-a luat din buzunar până și Roland Garosul (nu aviatorul, ci trofeul) pe care Simona chiar părea că e în stare să-l posede cu sălbăticie. Dar nu i l-a luat din răutatea specifică cotropitorilor slavi, ci din obligație profesională. O obliga meladonina, medicamentul-drog care scade glicemia, sporește capacitatea de scandal și de recuperare a organismului după efort, deschide apetitul sexual. De asta de la urmă nu sunt foarte sigur, dar întotdeauna mi s-a părut ceva în neregulă cu strigătele Sharapovei, care strigăte, la mine la țară par mai degrabă hăulituri din noaptea nunții.
Sportivii ruși, din toate ramurile sportive, băgau mandolină d-asta la greu, cam în ritmul în care ai noștri consumă bomboane agricole în sufrageria minții, între două pauze publicitare. Obiceiul a fost luat de la militarii sovietici care-l practicau de prin 1980 când, la Riga, un medic militar, cu secera și ciocanul la mansardă, l-a sintetizat de așa manieră încât conaționalii lui să aibă chef de cafteală non stop. Ceea ce, de altfel, era înscris în ADN-ul lor cu litere de-o șchioapă. Și când te gândești că până atunci, inclusiv în cel de-al doilea război mondial, își asigurau drumul spre victorie sau, după caz, spre socialism, în zbor, făcându-și curaj cu votcă! Alte vremuri, alte moravuri. Între timp și-a băgat coada știința. Uite, d-aia nu-i bună cartea!
Dar cu toate astea, deși ne-au luat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța la băutură, când s-au trezit din mahmureală au negat totul, zicând că nu-și mai amintesc nimic, c-a fost o seară grea și tot așa... Nici meladonina nu i-a ajutat. Tot așa cum n-a ajutat-o pe Sharapova, depis(d)tată pozitiv la Melbourne. De ce așa de târziu, după ce a făcut saci de bani murdari? Pentru că de-abia de la 1 ianuarie 2016 drogul respectiv, căruia fraierii îi zic medicament, a fost interzis de WADA (mânca-ne-ar coada din față, n-am găsit altă rimă în această dimineață). Maria s-a scuzat, ca o curvă prefăcută, că-l folosea preventiv întrucât în familia ei au fost antecedente cu diabetul și inima. D-aia mi se părea mie, când nu mă observa soția, că e o dulce. Că nici eu n-am voie să consum dulciuri, deși bunicul meu le poseda pe bandă rulantă. Dar pe ea o durea în cot de pitpalacul meu. Femeie lipsită de inimă! Și de creier, că ăstora, care fac orice de dragul banilor și al gloriei deșarte, organul respectiv le-a fost înlocuit cu un portofel imens.
Sigur, televiziunile de proștiri plâng cu lacrimi de crocodil că lungana a pierdut nu știu câte zeci de milioane de euro. N-a pierdut nimic. Rămâne cu tot ce a acumulat până acum și i-au fost anulate temporar niște contracte care, oricum, vor fi înlocuite cu altele. Esențialul e că Sharapova a câștigat pe nedrept turnee în care a învins sportive care poate că jucau cinstit, iar în spatele ei, în zona cozii, erau afaceriști veroși.
Tenisul mondial bâhâie de asemenea cazuri. Și nu de ieri de azi, după cum a mărturisit Andre Agassi cu ani în urmă, într-o carte autobiografică. Dar nu sunt dați în vileag, că ar rămâne tenisul fără vedete. Este vorba de afaceri oneroase majore în această industrie pentru care sportul propriu-zis a devenit doar un pretext. Fără imaginea falsă a celor mai multe dintre staruri, afacerile ar intra în impas, nu s-ar mai învârti banii cu lopata.
D-aia a fost acoperită Sharapova atâta amar de vreme și a fost dată în vileag spre finalul carierei, când a început să dea rateuri și nu reușea să mai ajungă în vârful piramidei unde tronează Serena Williams.
Oare când vom afla cu ce se hrănește și acest cyborg în fustă? Cred că locul ei preferat de a-și lua cina este laboratorul de chimie iar, dacă se năștea în România, în zona crepusculară corturară, și-ar fi luat doctoratul fără să fie nevoită să intre în politică. Oricum, la nivel planetar, e Doctor Ororius Cauza al tuturor universităților cu studii la mare distanță de adevăr, întrucât laboratoarele care fac controale antidoping sunt cu ani lumină în urma ei. Acestea încă mai cercetează cu maximă seriozitate ce-a îngropat pisica pe acoperișul fierbinte. C-așa-i în tenis. Cu t nu cu p.
editorial ARENA BUZOIANĂ
20 martie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu