Nimic nu rămâne, în zadar ne-amăgim,
cenușa iubirii ne-o-mprăștie vântul,
suntem demoni cât încă trăim
și îngeri când ne înghite pământul.
Planuri mărețe, dorințe nespuse,
zboruri deasupra erorilor omenești,
toate-s lumini solitare, apuse,
când ai iluzia că trăiești.
Și poate n-ar fi niciodată așa
dacă n-am fi maltratați de minciuni,
nimic nu rămâne în urma ta
când iubire în suflet n-aduni.
Suntem demoni mascați cât încă trăim
și îngeri când ne înghite pământul,
uităm într-adevăr ce iubim,
cenușa iubirii ne-o-mprăștie vântul.
18 martie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu