Iubita mea, tu ești cea mai frumoasă

E plină primăvara de femei frumoase,
Fac concurență mărilor de flori,
Ni se strecoară ca argintu-n oase
Și cântă de iubire așa duioase,
Ascund în suflet unice comori.

Sunt crângurile pline de albine,
Pe străzi eternitatea umblă-n tocuri,
Din zări pierdute-n lumi străine,
În rochii fulgerate de rubine
Se-ntorc în inimă s-aprindă focuri.

Parfumul lor plutind prin rai
Îmbată fluturii din mintea noastră.
Dac-ai venit în vis, te rog, mai stai!
Și spune-mi la plecare: ”Hai,
Ne-așteaptă nesfârșirea albastră!

Pe unde tu mi-ai rupt câteodată
Petalele, și-n rouă mi le-ai pus,
De m-am simțit deodată atât de înaltă
Că nu era în univers o altă
Lumină să se înalțe atât de sus...”

E plină existența de femei superbe,
Ce în tăcerea nopții te apasă
Cu nebunia lor de-a fi integre;
Dar dintre toate ielele celebre
Iubita mea, tu ești cea mai frumoasă...


7 martie 2016