De fapt, e inutil să ai speranțe
când dincolo de vis și adevăr
se-nfig în amintire ninse gloanțe
ce sufletul l-au sângerat ușor
Au fost zadarnice acele munci
de-a nu mai fi luminii inamic
dar după înălțările de-atunci
nu mai urmează nicăieri nimic
Că dintr-odată aeru-i schimbat
aripile de ceară sunt străine
și-n visul magic, ruinat
nu-i niciun drum să ducă înspre tine
Roade din suflet un cariu hulpav
și pasărea spin în iluzie moare
gândul văruit de zugrav
a-ncremenit ca o barcă pe mare
Și nu-mi mai e așteptarea alături
iubirea eternă-i demers imposibil
prin suflet n-ai dreptul să-mi mături
uitarea ne-a strivit ireversibil
17 martie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu