Povestea noastră s-a sfârșit demult
din seara-n care-a nins cu lacrimi
nu vreau s-o mai revăd, s-o mai ascult
am fost ucis de propriile patimi
De vise interzise-am fost ucis
sfidam ca un cocor nemărginirea
știam că o să fiu proscris
dar tot mi-am dus în cârcă nălucirea
Doar biete umbre suntem prin destin
ne poartă-n sine masca morții
din noi rămâne prea puțin
poate o spaimă în retina nopții
Ne sinucidem în plecări bizare
pe unde numai morile de vânt
mai cântă simfonii amare
în care albatroșii amintirii plâng
Nu mai vreau să mă scriu, să m-ascult
am să mă-ntorc în avatar
de unde am venit la tine demult
să-ți aduc nemurirea în dar
6 martie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu