Vă rog, nu lăsați privirile în jos

Orizontul e cenușiu, 
plouă cu păsări negre 

prin aerul pe care-l respir

De la etajul patru lumea se vede ciudat:

nu sunt nici în iad , nici în rai,

habar n-am care e mai aproape

Nu mai e nicio culoare 

dintre acelea pe care le-am învățat 
iubindu-te

Sunt suspendat între mine și tine

Totuși va trebui să mă smulg din neant 

și să merg mai departe

Orașul abia așteaptă să mă înghită

ca un dinozaur 
cu dinții de gips

Am să trec pe la partid 

să mângâi copiii orfani ai Națiunii

iar peste două ore

am să vă privesc drept în ochi

prin ecranul televizorului

Vă rog, nu lăsați privirile în jos,

nu faceți ca lucrurile să pară
 mai rele decât sunt

9 martie 2016