luni, 14 martie 2016

Niciodată n-o să știm ce-a fost

Nici nu vom ști vreodată ce a fost
că nu avem curajul unor ipoteze
văzduhul ne-a bătut în piuneze
și unul fără altul n-avem rost

Am fost un țipăt straniu de durere
și tu mi-ai fost halucinant ecou
pe scările de fum se-ntorc din nou
iluziile îngropate în tăcere

Minciuni și vise, tragedii cumplite,
un amalgam febril de înălțări,
castele de nisip și dezertări
zac ambalate în uitări strivite

E mult prea scump prețul de cost
când vrei s-atingi aievea visul
ne-a strâns în gheare paradisul
dar niciodată n-o să știm ce-a fost


14 martie 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu