Să nu m-aștepte, este prea târziu

Îți scriu ție, ecou al meu
și umbrei tale am să-i scriu,
sunt încă tânăr, poate sunt și viu
și dacă-l întâlnești pe Dumnezeu
să mă aștepte până mai târziu

Încă mai caut sufletul de lut
în care mi-am uitat odată trupul rece,
prin sânge Polul Nord îmi trece
și golul cu tăcere s-a umplut
și nu mai vrea tăcerea să mai plece

E seară-n închisorile din gânduri,
de unde-a evadat câte-un proscris,
istoria tristeții-n cerul meu s-a scris
și mă strivește viața prinsă-n scânduri
și-s izgonit de demonii din vis

Mă duc nebun prin marele deșert
și îmi rămâne viața de apoi datoare,
mi-e umbră câteodată-o călătoare
pe care de lumină n-am s-o iert
și nici de viitoarea dezertare

Îți scriu ție, ecou al meu 
și umbrei tale am să-i scriu,
sunt ultima tăcere-n timpul viu
și dacă-l întâlnești pe Dumnezeu
să nu m-aștepte, este prea târziu


21 martie 2016