1989,
ne era bine și ne era rău,
cu lacrimi de rouă
plângeau ochii lui Dumnezeu
Cârduri de gloanțe, șiruri de morți,
printre ei desfrunzeau oameni vii,
trageri de noapte, trageri la sorți,
abatoare întregi de copii
Și erau puri, și erau sinceri,
și cântau, ”Libertate!” strigau,
și-au tăcut transformându-se-n îngeri,
mesagerii morții pe ecrane râdeau
1989,
cerul se rupsese în două,
prin el se strecurau curcubeie
pentru copiii răpiți de murdara maree
Și azi ticăloșii le râd din birouri
privind cu dispreț acele cavouri,
la care tu, mamă, tu, tată, mai sângeri,
nimeni nu știe că-s golite de îngeri
Dumnezeu, răstignit înc-odată pe-o cruce de lut,
în brațele sale peste timp i-a trecut...
23 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu