Uneori uit ce sunt

Uneori uit ce sunt. 
Și mă port ca și cum aș fi nemuritor
Nu sunt decât pulbere-n vânt,
arsă de soarele dogoritor

Nu sunt decât un om din carne și sânge
căruia-i bate viscolu-n gânduri,
stejarul acela ce mă cheamă și plânge
mi-a pus deoparte câteva scânduri

Uneori uit ce sunt,
mi se scurge umbra desenată-n creion,
sunt doar o candelă-n vânt;
câteodată magie, câteodată om

Nu sunt decât o iluzie transparentă
cu inima sfâșiată de tine,
sunt doar jumătatea aparentă
dintr-un întreg în ruine...


22 decembrie 2018