Noapte de Crăciun

În sobă arde focul, l-aud cum cântă-a jale
pe urmele pădurii ce-a dispărut în fum,
afară bate vântul și-acoperă o cale
pe care nu pot merge mai repede acum

Pe undeva prin lume, pe la-nceput de eră,
o iesle mă așteaptă ca să mă nasc și eu,
în trup stă să se spargă o inimă stingheră
și cântă heruvimii iubiți de Dumnezeu

E-o noapte înstelată cu desfrunziri de ger,
la poarta vieții mele plâng flori de liliac,
pare pierdut destinul, e nuntă mare-n cer,
în lumânări de nuntă toți brazii se prefac

Ce magică e lumea de dincolo de spaime!
ce năluciri de îngeri acoperă pământul!
în noaptea asta nimeni nu se-nfășoară-n taine,
și-n golul larg din suflet se exilează vântul  

Și totuși îmi lipsește bucata mea de lume,
pe care am visat-o cu ochii larg deschiși,
îngroapă-mă, iubito, cât mai adânc în hume,
să nu mă pot întoarce în lumea de proscriși

Aud cum plânge ora, în sobă arde focul,
și tremură-n orchestră viorile pe rând,
e noaptea de Crăciun, m-a părăsit norocul,
și voi pleca și eu, din mine, în curând...


25 decembrie 2018