De mâine nu ne mai vedem

De mâine nu ne mai vedem,
nu voi mai fi de găsit;
nu mă căutați inutil,
sufletul deja-i răstignit!

N-o să-mi simțiți lipsa, vă asigur;
prizonieri în acel tren de marfă
ce vă duce la târguri de oameni,
acceptând că viața-i o boarfă...

M-am săturat de toate împotrivirile
îngerilor căzuți dintr-un cer cenușiu,
cu toate dezamăgirile
mă mir că mai sunt viu

De mâine nu ne mai vedem,
m-am săturat să vă tot arăt soarele,
mai bine să treacă peste rănile mele,
îmbibate în sare, izvoarele

N-am nimic de reproșat nimănui,
nici măcar nu trebuie să-mi iau rămas bun,
casele sub zăpadă miros a gutui,
orizontul a scrum

Stați liniștiți în trupurile voastre,
nu scoateți sufletul în frig, din Eden,
vă sărut pătimaș înlunările albastre,
dar de mâine nu ne mai vedem


30 decembrie 2018