Și-această iarnă ca și alte ierni
își cerne-n mine disperarea,
prin lacrimă și tu te cerni
și-ngheață-n amintire marea
Atâtea întrebări fără răspuns
s-au rătăcit prin atmosferă,
eternitatea nu ne-ar fi de-ajuns,
frumoasa mea prizonieră,
să lămurești ce s-a-ntâmplat
cu toți copacii noștri singuri,
și te-am iubit antedatat,
și m-ai iubit cu ochi nesiguri
Erorile de la finalul serii
când tot săpam prin viață după tine,
m-au aruncat în brațele tăcerii
și n-am mai dat, iubita mea, de mine...
3 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu