Amintirile aprind întunericul

Amintirile 
îmi luminează ungherele sufletului,
curcubeie 
îmbrățișându-mă după fiecare ploaie,
umbre colorate 
a ceea ce am fost

Acolo ești așa cum te-am lăsat
în acea seară de toamnă
când luminile orașului 
îmi făceau semne de adio
în oglinda retrovizoare

Începuse să plouă 
și nimeni
nu și-a dat seama 
că plâng

Amintirile 
îmi luminează
ungherele sufletului

Abia aștept să-l regăsesc 
prin acest spațiu
prin care trupul meu rătăcește 
căutând
drumul spre lumea de dincolo,
acolo unde noi nu am fost niciodată

O să ningă, 
nimeni n-o să-și dea seama
de ce-i curge machiajul
omului de zăpadă

Amintirile 
aprind întunericul 
din ungherele sufletului,
martor tăcut
al tristeții...


30 decembrie 2018