Să știi, dacă neștiutoare ești,
că nu ți-am spus nicicând povești,
că tu-mi erai așa duioasă,
și simplă-n tot, de tot frumoasă
Tot ce-aș fi spus în suflet țin,
că ar fi fost desigur prea puțin
la cum erai, la cum priveai,
tu, iadul meu, întregul Rai
Atât ți-am spus: să nu fii divă,
să-mi fii ediția definitivă,
că-n lumea mea strivită de umbrire
nu-i loc decât pentru-o iubire
Și am aflat, neștiutor cum sunt,
că nu am dreptul la cuvânt,
că tu atoateștiutoare ești
și-ți place să faci parte din povești
Și îmi erai așa duioasă,
și simplă-n tot, de tot frumoasă,
c-a trebuit să evadez din mine
să fie loc, iubito, pentru tine
Dar tu plecaseși printre flori
jucând în alte scene cu actori
ieșiți prin târg din orizontu-n ceață,
în loc de-adio, te-am iubit pe viață
Tot căutând ceva ce îmi lipsea
nici nu știam că timpul mă strivea,
că-n inima cât frunza de subțire
nu-i loc decât de-o singură iubire
23 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu