Va fi ce-a fost, o perspectivă falsă...

Va fi ce-a fost, dezamăgire cruntă,
tot veacul ăsta pare răzvrătit,
mireasa inimii-a murit la nuntă
și nu mai știu nici cine m-a iubit

De-atâtea dezertări și vagi confuzii
în suflet e supremul bal mascat,
de-atâta iarnă în iluzii
copacul vieții mele s-a uscat

Și nu mai bate niciun clopot în cetate,
se-aud doar dangăte la mănăstiri,
și-n loc de SMS-uri și erate,
mă sfâșie definitive amăgiri

În mine locuiește-un fel de boală
și niciun doctor nu i-a dat de leac,
când îngerii cu teamă se răscoală,
aripi de ceară-n lacrimi se prefac

Mă scurg așa fără să știe nimeni
din mine însumi către umbra mea,
ne-am sinucis, minunea mea, de tineri
și-acum în cântecul de cucuvea

sunt dezacorduri evidente,
și răni adânci săpate de strigoi,
tot răscolesc prin viețile recente
și nu mai dau, iubita mea, de noi

Va fi ce-a fost, o perspectivă falsă,
redecorată-ambiguu de nebunii
ce-au evadat din viața arsă
și-au fost surprinși la naufragiul lumii....


25 decembrie 2018