Un studiu sociologic efectuat în aceste zile a stabilit clasamentul personalităților istorice și culturale ale ultimilor 100 de ani. La personalități istorice pe prima poziție s-a clasat Nicolae Ceaușescu (26,6%), urmat de regele Mihai (21,4%), Carol I și Carol al II-lea. După cum lesne se poate constata, Nicolae Ceaușescu este considerat cel mai mare rege al României. Nu degeaba a primit el sceptrul acela de aur când a fost ales primul președinte al României de-a căzut în butoiul cu admirație Salvador Dali ! Și câtă dreptate a avut când, în fața călăilor săi, a spus: ”Istoria mă va răzbuna!” * La personalități culturale clasamentul arată astfel: Constantin Brâncuși (30,3%), George Enescu (18,5%), Nicolae Iorga (8,8%), Mircea Eliade (6,2%) și Gheorghe Zamfir (6,1%). Din invidie sau pur și simplu din neatenție a fost scăpat din vedere Contele de Monte-Cristo. Popor nerecunoscător, nu-ți va rămâne nici cerneala mea ce se va scurge pe Apa Sâmbetei din călimara inimii...* Lavinia Șandru o iubește la nemurire pe Viorica Dăncilă. Cică vrea s-o ia acasă. Nici nu-i de mirare după ce a fost măritată cu Dragoș Vâlcov! Ce s-o mai dăm cotită, Lavinia este o adevărată martiră a iubirii, o Ană modernă îngropată în zidurile surpate ale TVR. * Secretariatul General al Guvernului a achiziționat (a se citi: hașmanglit), la sfârșitul lunii novembăr, vorba lui Petre Daea, 100 de agende în valoare de 750 de lei fiecare. Obiectele sunt personalizate, din piele de parlamentar (a se citi: privitor la poarta nouă) și au încastrată pe copertă sigla Guvernului României. Cum ar spune poporul român, jefuit la drumul mare: ”și mâna Toni Greblă se făcu!” * Dar distinșii bandiți nu s-au mulțumit cu atât; au târguit și d-ale gurii, de parcă veneau din Sahel. Coșurile de nuiele au înghițit hulpave alte zeci de mii de lei. Măi, copii ai durerii, ce-aveți, ați căpiat? În țara asta, părăsită de cinci milioane de români, peste 200 000 de copii se culcă flămânzi în fiecare seară. Chiar nu mai aveți niciun pic de rușine? * După ce timp de zece ani Balonul de Aur a fost confiscat de Messi și Ronaldo, anul acesta l-a primit croatul Modrici. Un fotbalist bun, nimic de zis, dar departe de talentul celor doi. În viziunea votanților, Messi a fost pe locul cinci! Chiar dacă a fost premiată performanța din competițiile supreme, Liga Campionilor și Campionatul Mondial, fără dubii, tot Messi a fost cel mai bun jucător. Urmat de Ronaldo. Când se va trage linie, muncitorul și talentatul Modrici nu va fi în primii cinci jucători care au alergat după minge ca să-i dea cu piciorul de pe vremea când se jucau cu adversarii Messi și Ronaldo. * ”România e o țintă pentru Rusia”, a amenințat șeful Statului Major Rus, dacă americanii denunță Tratatul de Neproliferare Nucleară. De unde ni se trage? De la scutul de la Deveselu, care nici măcar nu-i vreo mare scofală. Ceva e putred în politica externă a României. Nu vă gândiți numai la domnul Meleșcanu... * Teatrul pe butoaiele burților revărsate peste curele a mai dat o reprezentație în Camera Desfrâului Național. Mai nou, fiecare mâncător de șaorma cu de toate are microfonul lui, boxa lui (nu vă bucurați zadarnic, nu e vorba despre boxa aia!), spiciul lui, președintele lui. Exact ca la Școala de Dansuri din Buric și Bune Maniere de la Socola. * Au apărut haiducii de rât nou. Iau de la săraci și dau la bogați. În fruntea lor se află Dragnea și Iohannis. * În 2018, în România au avut loc cele mai mari creșteri. Ho, doamnelor, nu vă bucurați, creșterile au fost doar de prețuri! Benzina costă cât în Franța, numai că acolo salariul mediu (2225 de euro) este de patru ori mai mare decât în notre pays. Cu toate astea, francezii au ieșit în stradă să protesteze în timp ce ai noștri ca brazii uscați se benoclează la tembelizor. D-aia s-o fi zicând despre noi că suntem proști de buni?! Dar nu vă povestesc că imediat cum Mafia politico-economico a aflat că documentez un material pe această temă a scăzut prețul benzinei! Păi vedeți? Credeați că-i lăsăm de capul lor?! * Dar, revenind la Paris, nu cred că-i mai arde vreunui cățel să poarte deasupra noadei vreun covrig câtă vreme ”vestele galbene” incendiază orașul- lumină. Pretextul a fost scumpirea motorinei, dar adevărul e că Franța nu prea mai e a francezilor. Acolo s-a copt, timp de decenii, o bubă care e pe cale să se spargă. Migrația excesivă a unei populații needucate, cu principii și valori diferite, stă la baza revoltei. Pericolul e altul. În materie de modă, sărut franțuzesc și revoluții, Parisul a dat întotdeauna tonul. Dacă mișcarea se va extinde și la București (deja a cuprins orașe din Belgia, Olanda ș.a.) înseamnă că printre vestele galbene s-a aflat și Nicolae Bălcescu. * România este considerată cea mai religioasă țară din Europa. Cetățenii merg la biserică, plătesc acatiste, se roagă cu pioșenie, după care bârfesc, pizmuiesc, îi umilesc pe cei din jur. Nu toți, cea mai mare parte. Oricum, din cei 44% dintre români care se roagă zilnic, 90% se roagă de partener: să nu mai bea, să nu mai parieze, să nu mai sforăie...* Șoferii unor ambulanțe din Corabia au furat combustibilul propriilor mașini și n-au mai ajuns la timp la bolnavi. Procurorii susțin că opt oameni au murit din această cauză! Ce țară e asta, fraților?! Cum de ne-am degradat în halul ăsta? Suntem oameni sau șobolani? * Citiți și vă cruciți! Cică Mihai Viteazul a intrat la Alba Iulia la 1 noiembrie 1859, iar Horea și Cloșca au fost trași pe roată în 1784! Probabil, Mihai ar fi intrat în 1859 dacă n-ar fi decedat mortal încă din 1601, la aproape doi ani după ce intrase triumfal în Alba Iulia (la 1 noiembrie 1599)! Cât despre Horea și Cloșca, omorâți taman în paginile revistei ”România Mare” (mai pune mâna pe carte, nea Geo, că nu te mușcă!) la 1784, au fost martirizați la 28 februarie 1785. Ehei, dacă ar durea prostia! * Din gândirea domnului doctor Victor Ponta: ”Portarii sunt mai stabili în România decât miniștrii”. Normal, concurența e mai mică. * Viorica de la Clejani s-a dezbrăcat de caracterul ei proverbial și l-a avertizat pe Codin Maticiuc, citez cu emoție, ”un gras mic cu penis mic”, că o să-l bată ca pe covoare. Noi nu știm cine este Codin (dintr-un cântec de-al lui Dolănescu aflasem că murise într-un accident silvic, dar se pare că are șapte vieți în pieptu-i de aramă!), de Viorica parcă am auzit ceva pe la știri, totuși, ce-o fi având de împărțit cu nefericitul? Ce-i vinovat băiatul că n-a plouat în anul ăla? Păi dacă vrei să bați indivizi cu chestii mititele, mergi la Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie și Desfrâu! Du-te la Palatul Parlamentului! Ia-i la poceală indiferent de orientarea politico-sexuală! După ce te plictisești de pozne ale firii și vrei să apuci problema altfel, trimite SMS-uri patrioților români! * Prima cauză a morții tinerilor din întreaga lume este accidentul rutier. Mare păcat! * Potrivit unui studiual cercetătoarelor britanice, bărbații devin adulți la 54 de ani. După care, cocoșați de responsabilități, redevin copii. Despre femei nu se suflă o vorbă...* ”Sper că instituțiile statului român nu vor acționa ca pe vremea când eram pașalâc turcesc”, s-a trezit, pardon de expresie, din beția cuvintelor, Traian Băsexu, care compătimește cu un ziarist turc aciuiat prin zona noastră crepusculară. Ia spune-ne, prea-înțeleptule, că nimeni n-a învățat carte ca dumneata, când am fost pașalâc turcesc? Of, of, se vede că nici Școala de Corecție nu ți-a dat de cap! * Autoritățile germane au suspendat plățile către țiganii care-și ridicau ajutoarele sociale după ce coborau din Mercedesuri proprietate personală. Rasiști mai sunt nemții: urăsc trântorii! * Într-o atmosferă de înaltă sărbătoare prilejuită de aducerea în Capitală a câtorva lăzi de gutui, în Sectorul 6 s-a desfășurat ședința nemaipomenită a unuia dintre birourile de conducere ale PRM (fiindcă, vorba unor distinși vorbitori, ”e două”). S-au vorbit discuții, s-au discutat vorbe de clacă, s-au mai dat afară (din obișnuință) niște oameni, inclusiv soțul Savei Negrean-Brudașcu, a fost ascultată cu deosebită emoție și dispreț propunerea unui șmecher de a trece toată gașca de jucării stricate la un așa zis Partid Masturbator, s-au mai înjurat ca la ușa cortului dușmanii din celălalt Birou Executiv și s-a stabilit ca în fiecare zi, dimineața, la prânz și seara, președintele interimar și intergalactic să se pupe-n sistemul de operare până-i vine mintea la cap. Ceea ce, evident, e puțin probabil fiindcă și mintea aia trebuie să vină de undeva. La final, fiecărui participant i s-a dat posibilitatea să consume gutui. Dar cum liderul interimar și apocaliptic are o dexteritate ceva de speriat, cei mai mulți au rămas cu buzele umflate. Nu se așteptau ca marele zbârlit să înghită atâtea gutui * Obiceiul ăsta cu înghițitul gutuia e mai vechi după cum scrie în ”Istoria necenzurată a românilor”: ”După megașoul Elisabetei cu leșii, moldovenii și turcii, este adus în Moldova, ca s-o pună cât de cât pe labele din față, eternul Radu Mihnea (1616-1619) care după numai trei ani cere pensionarea anticipată - ei îi ziceau mazilire - pe caz de boală, cu niște certificate medicale false din care se hlizea la comisia Ministerului Nesănătății o ciudată boală de ochi. Adică nu-și prea vedea bine viitorul că lucrurile erau cam complicate în Moldova. Pe locul mortului ajunge domn un aventurier de teapa lui Despot, un mavrovlah, adică un român de pe coasta dalmată, pe nume Gaspar Grațiani (1619-1620). Ăsta nu știa limba țării - nici nu era simplu - și avea un tălmaci crețuliu, cu rezidența nepermanentă la Poarta Albă, pe numele său de lingvist, George Fecali. Cum nici ăsta nu știa limba țării au trecut în doi timpi și trei mișcări de partea polonilor crezând că se exprimă mai ușor, dar neținând cont de aspectul nesemnificativ că turcii îi făcuseră oameni. Așa că otomanii vin, conform tradiției, cu o oaste bine instruită și la Țuțora îl fac de băcănie pe Grațiani care reușește să treacă Prutul însoțit de niște boieri credincioși, Șeptilici și Goia, care nu scapă oportunitatea de a-l omorî. Noul domn, Alexandru Iliaș (1620-1621), îi pedepsește pe criminali tăindu-le capetele și aruncându-le stârvurile în ieșitoare. (Prin ieșitoare vă rog să înțelegeți acel loc în care până și Klaus Johannis se duce singur în vacanță.) Birurile grele și proasta administrare a țării aduc rapid mazilirea și revenirea pe tron a lui Ștefan Tomșa (1621-1623) care, între timp, la solicitarea sultanului, se căsătorise cu văduva unui grec foarte bogat, fată bună dar urâtă cu spume. În acest mandat n-a mai tăiat la boieri că nu prea mai avea pe cine... Ia să vedem dacă ghiciți cine se întoarce pe tron? Exact, Radu Mihnea (1623-1626), pe care atât îl respectau turcii pentru diplomația lui de-a dreptul machiavelică încât ar fi fost mare minune să nu moară ca tot omul, pe tronul lui. Acu nu știu dacă-i trecuse boala de ochi sau i s-a părut că ar mai fi ceva de furat prin Moldova, cert este că a avut un P.R. de excepție; Miron Costin, dacă ar fi putut călători în timp, l-ar fi luat acasă la el și l-ar fi pus pe birou să-i pupe târlicii non-stop, atât de mult îl iubea și-l lăuda în slove meșteșugite. Că, sincer să fiu, era destul de priceput la libidinoșenii cronicarul când avea vreun interes pecuniar. Încântat că domnitorul găvărea în greacă, turcă, latină și italiană - altminteri nu s-ar fi înțeles cu tovarășii de zburdălnicii financiare - Miron zicea că ăsta judeca după dreptate. Ceea ce pare incredibil pentru spațiul carpato-danubiano-pontic. Asta înseamnă că dacă ar fi vrut să adere la Huniunea Europeană n-ar fi avut probleme în rapoartele pe justiție. În plus, avea un simț al etichetei și al fastului exagerat; cine încălca protocolul belea belerenghiul. Dar cum fudulia se plătește, taxele și impozitele erau excesive, ceea ce-i determină pe poporeni să-i facă la toate ocaziile diverse urări de bine, adresate fie direct, fie prin intermediari. În multe dintre ele era implicată și mă-sa, deși hoașca n-avea nicio vină. Și, ca întotdeauna, le acordă o atenție deosebită grecilor spre nemulțumirea băștinașilor cărora filosofii Eladei nu le picau deloc bine la lingurică. Radu Mihnea a fost nevoit să se lupte cu tătarii lui Cantemir-bey, supărat că Tomșa, prietenul său, fusese trimis după țigări. Dar și legendele neștiute mor de gută ceea ce a făcut și Radu Mihnea, la Hârlău, unde, mai nou, își făcuseră domnitorii Moldovei un fel de hogeac de vacanță căruia îi spuneau reședință domnească. Locul îl știți și voi, sunt convins. Și dacă nu-l știți voi, Klaus Johannis îl știe sigur. Fiul său, Alexandru Coconul, domn al Țării Românești - Valahia, pentru neștiutori - îl aduce la București și-l pitește, cu mare fast, la doi metri sub nivelul mării, în subsolul bisericii ”Radu Vodă”. Că după cum știți, dar eu vă tot repet, că repetiția e mama învățăturii, după cum zice un vechi proverb roman copiat, evident, de la daci, care au inventat până și apa plată, Radu Mihnea domnise de vreo două ori și-n Valahia. Pe lângă Alexandru, care va domni și-n Moldova, a mai avut-o și pe Ecaterina, viitoarea doamnă Moise Movilă. La putere ajunge un tip interesant, Miron Barnowski (1628-1629), bun gospodar și foarte credincios scopurilor sale. Scade dările, dacă puteți să vă imaginați așa ceva, iar în 1628 îi priponește pe țărani de glie, așa cum făcuse și Mihai Viteazul în Valahia, ambii domnitori fiind, de altfel, exponenți ai marii boierimi. Plin de lovele, după cea de-a doua căsătorie cu fiica guvernatorului polonez al Cameniței, își cumpără cu 320.000 de zloți o moșie uriașă în zonă, unde se va retrage în 1629 când este mazilit sub pretextul că n-a plătit 40 de pungi de galbeni peste haraciul convenit. Este adus pe tron Alexandru Coconul (1629-1630), fiul lui Radu Mihnea, care însă era varză, nu învățase nimic de la ta-su. D-aia nici n-a avut zile multe, murind la doar 21 de ani, de moarte naturală. Adică ierburile din care a fost fabricată otrava erau mai eco decât mișcarea ”Uniți, salvăm un rahat”. Moise Movilă (1630-1631), fiul lui Simion Movilă și totodată cumnatul lui Alexandru Coconul, era un om blând care, printre alte inițiative populiste, construia case pentru săraci, ca să aibă turcii ce incendia, că ăștia, neținând cont de meandrele concretului, își cam făceau de cap prin țară nedând socoteală nimănui. Acum nu știu dacă erau mână în mână cu domnul ca să aibă ăla tot timpul front de lucru pentru constructori, cert este că realitatea era destul de aiurea pentru pompieri și pentru adversarii încălzirii globale cărora li se dădea apă la moară. Alexandru Iliaș (1631-1633) se pune cu birul pe țară, sfătuit de grecii din jurul său, mari specialiști în a provoca crize economice peste tot pe unde aterizau ca un nor de lăcuste. La plecarea survenită ca urmare a jafului generalizat, dar bine organizat, în șesul Bahluiului, este înconjurat de o mulțime furioasă căreia i-l oferă cadou, în schimbul eliberării drumului, pe sfetnicul Venelli. Este ciopârțit în doi timpi și trei mișcări cu topoarele, lucru absolut firesc pentru acea zonă geografică. În completare, au mai tocat câțiva grecotei de rang inferior, dar Iliaș este lăsat să meargă la Stambul, unde va trăi din osânză până în 1666 (Ptiu, drace!). Fraierul de Miron Barnowski, care avea o viață de belfer la moșia lui de lângă Camenița, se duce la Stambul cu gândul să se întoarcă la putere. ”Că dulce este domnia din Moldova”, după cum aproape poetic se exprima el. Punând gheara pe distinsa-i personalitate, turcii îl execută în doi timpi și trei mișcări pa Barnowski, despre care nici nu știu ce să cred, dacă a fost un domn bun sau unul nașpa. Dar o să mă gândesc și-am să vă spun altădată că vine peste mine, din nou, blândul Moise Movilă (1633-1634), care, însă, nu stă nici cât capra la țap, deoarece este nevoit să se retragă, însoțit de 1400 de ostași, în Polonia, fiindcă avea o frică paralizantă de lup. Acolo va trăi până când va muri, dacă îmi aduc bine aminte, chiar în vremea lui Dabija. De ce a murit tocmai în vremea lui Dabija? Ei, asta-i ? Prea vă roade grija?! ” * Promoușăn: Băi aceștia, ați auzit de Vasile Lupu? Da!!! Bine, atunci data viitoare o să vă povestesc despre Matei Basarab...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
9 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu