Poate până la urmă o să ningă

Copacii, creioane împrăștiate,
scrijelesc cerul
Dimineața a devenit o linie
trasă cu rigla de calcul, defectă;
e un cenușiu întunecat
ce se-ntinde peste existența infectă

Destinul a încremenit în proiect,
niciun vis nu bate-n fereastră;
negru și gri deasupra copacilor,
negru și gri în viața noastră

Poate până la urmă o să ningă
târându-ne și mai mult în confuzie;
atunci va țâșni poemul de dragoste,
ca o săgeată, ca o iluzie...


31 decembrie 2018