Da, vom muri, nu merităm mai mult acum,
prea sufocantă-i ordinea de zi,
vechi negustori de spaime și de fum,
prin amintiri ne vom iubi
Și vom pieri sub propria povară
a lașității încuibate-n noi,
vom bea un rest de viață-amară
să ne întâlnim, în moarte, amândoi
Dar, ca de obicei, va fi eroare,
de aceea te-am rugat în viață să-mi mai stai,
căci dintre noi, doar sufletul meu moare,
al tău e condamnat să plângă-n Rai
30 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu