Zăpada se așază pe inimă ca un fluture rece,
șarpele deznădejdii prin suflet îmi trece
Bătăi nevăzute de aripi lumina o-ngheață,
se topesc ultimii îngeri în viață
Plâng viscole răvășite de gânduri,
trupul probează haine încastrate în scânduri
Prin sânge trec sănii trase de câini degerați,
latră la suflet toți Munții Carpați
Copacii osândiți mă fixează tăcuți,
tremură iarna-n copii nenăscuți
Pe unde or fi înghețat visele?
ninge cu lacrimi potopindu-mi abisele
Caut vreascuri pentru rugul nestins
gerul din tine din nou m-a învins
Dezertările se-ncuie ipocrite în sunet,
zăpada se așază ca un fluture rece pe suflet
30 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu