Cealaltă

Ce grea e povara aceasta!
parcă duc în suflet toți munții, 
toate dezertările, ferestrele sparte
amânările, 
drumul dinspre viață spre moarte

De n-aș fi o cicatrice vorbitoare
sub care rana pulsează vibrând,
aș fi o piatră din mare
numele tău de-Atlantidă strigând

Dacă n-aș fi un vultur cu aripile tăiate
prăbușit în ruine,
aș zbura încontinuu
dinspre mine spre tine

Dar nu sunt decât o uitare
și mă plouă durerea, tristețea mă ninge,
sunt rugul amiezii strivită de soare
pe care inima arsă se stinge

Și nu există niciun drum
prin iarba amintirii înaltă, 
pe unde tu să nu mai fii cea de azi,
să fii cealaltă


22 decembrie 2018