Mă dor ochii de tot amari,
din scorburi cad himere putrezite,
mă uit în mine zilnic și n-apari,
zăpezile sunt de tristeți strivite
Aș vrea să uit, să nu mai fiu ce sunt,
o inimă scăldată-n bălți de sânge,
să strig, să râd, să tac, să cânt
ca și cum tu în mine n-ai plânge
În mine au rămas bucăți din tine,
sunt soare și-ntuneric în același ceas,
mi-e rău de moarte, niciodată bine,
între noi doar amurgu-a rămas
Și mi-e dor să visez, și să zbor printre stele,
ca o cometă, ca un timp orbitor,
să vii pe urmele mele,
sfâșiată de gânduri, orbită de dor
Întinde-ți aripile de ceară, prelungi,
s-acoperi balastul vieții rămase,
să fii și mai frumoasă ca atunci
când mi-ai pisat tot cosmosul în oase
Și când cu greu mă mai ridic din spaime,
și nopțile de foc îmi par senine,
îmi curge sufletul prin haine
de parcă tu ai plânge și acum în mine
27 decembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu