Dincolo de apus

În depărtare munții cântă întruna,
tot soarele le joacă în priviri,
îmi face Dumnezeu cu mâna
și-n suflet se strecoară amintiri

Copacii dezbrăcați de frunze
de strajă stau în câmpul fără maci,
în inimă se-ntind brumate pânze
și mă întreb, iubito, ce mai faci?

Cum îți mai este? ce se mai întâmplă
dincolo de vremelnicul apus?
Ți se mai zbate soarele în tâmplă
pe unde îngerii te-au dus?

Nu se aud răspunsuri, numai norii
insinuează că n-ai fi prea bine, 
dincolo de apus țipă cocorii
și-mi este dor, iubita mea, de tine...


23 decembrie 2018