Eu știu că nu merit mai mult,
tu ești atât de neobișnuită și de frumoasă,
ca o zi de iarnă geroasă
dintr-un film de demult
Dar ți-am împrumutat aripile să zbori
până dincolo de cer,
să ne îmbrățișăm în prăpăstii de ger,
să ne fim pradă și vânători
Ne-am hrănit unul din altul
la cina de taină a searbedei vieți,
ne-am încuiat lipiți în dimineți
și-n minte ne strivea bazaltul
Trebuia să plecăm undeva,
pe insula Utoya, săpată în vis,
dar tu ai zburat pe sens interzis
și-ai călcat în picioare dragostea mea
11 decembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu