Timpul era o femeie

Timpul s-a plictisit să alerge după mine,

ca un cal urmărit de lupi,

și să nu mă prindă din urmă.

M-a tot strigat: stai!

tu ești trupul meu, 

întoarce-te! E frig

fără tine în rai.

Am obosit să-mi tot aștept timpul,

să-mi îmbrace sufletul

în secunde, în ore.

Iluziile pasc prin mine

printre cirezi de erbivore.

Mă izbesc de pereții strânși

 în menghina inimii

până devin un punct insesizabil.

Tu știi, ea știe, toți știu

că sunt un laser vulnerabil.

Tai cu o frecvență nelumească

zgura ochilor osândiți în idee,

tăcerea, albastrul, amarul...

Timpul era o femeie,

iar eu îi eram avatarul.

28 decembrie 2015