Caii noștri magici tremură-n ninsoare
pasc inimi de gheață printre stalactite
curg metempsihoze de tăceri strivite
poate-o fi mai bine-n viața viitoare
Trec prin cerul gurii gusturile apuse
tâmpla ta pulsează noaptea-n depărtări
se cocoață-n mine singurele scări
ce transportă gânduri dinspre lumi opuse
Hai să strângem fulgii răstigniți pe cruce
în palmele noastre colorate-n gri
fiindcă este sigur, nimeni nu va ști
de unde-i iubirea și-ncotro se duce
S-amânăm plecarea nopților pe mare
stau în mine însumi în zidiri de fum
cioburile tale prin trup își fac drum
însă caii noștri tremură-n ninsoare
Ne-or aduce-o veste dinspre lumi străine
cu iubiri supreme ce-abia s-au aprins
însă prin secundă iarna s-a întins
și-a-nghețat lumina ce venea din tine
Dar prin mine caii caută o floare
inima-mi de gheață este hrana lor
plânge-o stalagmită dintr-un alt decor
poate-o fi mai bine-n viața viitoare
19 decembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu