Te iubesc (însă știi, desigur, asta )

Te iubesc cu toată ziua, te iubesc cu toată noaptea,
cu tristețile funebre și cu zâmbetul hai-hui,
te iubesc cu toată viața, te iubesc cu toată moartea,
cu tot universul magic agățat la tine-n cui

Te iubesc din neștiință și din oarbă răzvrătire,
să te învăț să fii ființă într-o lume de bazalt,
te iubesc ca pe-o lumină condamnată la pieire
cu tot timpul împreună și cu timpul celălalt

Te iubesc din lașitate ca un cerșetor de gânduri,
mort de foame pe o stradă ce ducea spre nicăieri,
te iubesc din altă viață unde plânge printre rânduri
mâinele ucis în grabă de cruzimea altui ieri

Te iubesc din mersul lunii pe o boltă răzvrătită
pentru balul morții mele printre stelele vernil,
te iubesc ca pe o mare de corăbii pustiită,
strânsă în corset de țărmuri sufocate de trotil

Te iubesc ca-n noaptea nunții ninsă de zăpezi alpine,
când toți urșii la fereastră ne omagiau în cor,
și te ghemuiai, fricoaso, ca un glonț în piept la mine,
și topeai întreaga iarnă impregnată în decor

Te iubesc definitiv, ireal și cu tragism,
ca un călător ce-și cară singur fiecare drum,
prin prăpastia eternă hai să facem alpinism,
munții inimii așteaptă să-i escaladăm acum

Te iubesc și metaforic și concret și ancestral,
nu-mi ajunge întreg pământul să te port în zborul meu,
sunt un fluture de rouă încuiat în trup de cal,
însă știi, desigur, asta, fiindcă mi-ai fost Dumnezeu


17 decembrie 2015