Cea mai cumplită boală

Cel mai mare defect al meu, 

cea mai cumplită boală,

 e că mă îndrăgostesc
în fiecare zi,

 de femeia ideală,

după cum bine știi

Mă predau necondiționat,

arunc în drumul spre pat 

toate armele.

Dacă am să fiu atacat,

mă apăr de sărutările tale

cu palmele

Trec anotimpurile prin mine 

într-o singură clipă

Ard ca un soare de iulie,

înfloresc, desfrunzesc, viscolesc,

zbor într-o singură aripă

și mă rănesc,

dar nu mă pot opri

să nu te iubesc.

Sufăr de când mă știu

de această nemaivăzută boală

ce-mi macină orizonturile

Mă îndrăgostesc doar de femeia ideală

și mă predau

pe toate fronturile

Dar nu știu de ce,

de câte ori se semnează tratatul de pace,

pe fantomaticu-i chip

clepsidra se îneacă de spaimă-n nisip.

Și ea în iluzie se preface.

Așadar, cel mai mare defect al meu

e cumplita boală

de-a mă îndrăgosti

 în fiecare zi

de iluzia ideală.

10 decembrie 2015